Ei plasează pentru prima dată apariția lui „Homo erectus” acum 2 milioane de ani – Știință Știri

A echipă internațională multidisciplinară condus de cercetători de la Universitatea din Vigo iar de la Universitatea Sapienza din Roma (Italia) tocmai a prezentat racestea cele mai vechi cunoscute până în momentul speciei Homo erectus, aparținând unui individ pe care l-au numit Garba.

Este fragmentul fosilizat al unui maxilarul sugarului, care a fost găsit cu ani în urmă în așa-numitul sit Garba IV, în Melka Kunture (Etiopia), dar abia acum a putut fi identificat ca aparținând speciei Homo erectus.

Întâlnirea ta avansează aspectul de Homo erectus iar al tehnologie acheuleană acum două milioane de ani, potrivit unui articol științific care tocmai a fost publicat de revistă Ştiinţă.

Aceste rezultate reprezintă „o schimbare în panorama de evolutia umana„, deoarece plasează „prima formă de hominid cu trăsături pe deplin umane” la aproximativ „acum 2,06 milioane de ani” și plasează „originea tehnologiei Acheuleane, acum 1,95 milioane de ani”, explică el. Eduardo Mendez Quintas de la Universitatea din Vigo, membru al Grupului de Studii Arheologie, Antichitate și Teritoriu și profesor la Facultatea de Istorie a campusului din Ourense.

Cu rămășițele fosile care au fost găsite până acum, așa cum a detaliat arheologul, nu existau elemente de diagnostic care ar putea data cu exactitate apariţia lui Homo erectus în Africa, deși s-a estimat că acest lucru ar trebui să fie acum 1,8 milioane de ani.

Odată cu apariția resturilor dentare ale lui Garba, subliniază Méndez, acum există o element de diagnostic care „permite pentru prima dată stabilirea vârstei maxime a Homo erectus în Africa acum 2,06 milioane de ani.”

Cercetarea a făcut posibilă și formularea ipoteză despre modul în care, printre diferitele tipuri de hominide situate pe continentul african, această specie de Homocare s-a dezvoltat”în ţinuturile reci etiopiene şi nu în Valea Riftului caldă„, ar putea fi cel care a dat atunci saltul din Africaei bine a fost deja adaptat la condițiile de vreme rece a noilor teritorii.

Analiza unui fragment mandibular

Melka Kunture este situat pe malul Râul Awashîntre 2.000-2.200 de metri deasupra nivelului mării. Potrivit autorilor lucrării, secvența sa sedimentară recunoscută acoperă aproximativ două milioane de ani și păstrează situri arheologice caracteristice complexelor industriale. Oldowan, Acheulean iar al Epoca de piatră de mijloc.

Această împrejurare face din enclavă una dintre cele secvențe principale ale continentului african pentru a înțelege evoluția culturală din ultimele două milioane de ani. De fapt, analizele de acest site sunt efectuate din 1963 și, în prezent, sunt dezvoltate cu coordonarea echipei spanio-italiane în zona arheologică Melka Kunture și Balchit (MKB), sub conducerea Margherita Mussiînsuși Méndez și Joaquin Panera de la Universitatea Complutense din Madrid (UCM).

Reconstrucție ilustrată a lui „Garba”, cu detalii despre poziția fragmentului mandibular și a dinților analizați. / Ilustrație de Diego Rodríguez-Robredo

Una dintre principalele enclave ale Melka Kunture este, tocmai, locul de Garba IVsăpat în diferite momente și extindere și care a reunit un ansamblu mare de unelte de piatrăoase de mamifere mari și rămășițe umane.

Oamenii de știință indică faptul că vârsta acestor diferite niveluri sedimentare a fost stabilită printr-o combinație de argon numeric (40Ar/39Ar) datând din tufuri vulcanice și paleomagnetice. Mai exact, ei detaliază, evenimentul paleomagnetic al Olduvai (datat la scara globala intre 1,95-1,77 milioane de ani) si acest lucru ne permite sa-i plasam cronologia la aproximativ doua milioane de ani.

Într-unul dintre cele mai adânci niveluri ale acestui sit, de acum 2,06 milioane de ani, era locul în care se afla fragmentul mandibular al lui Garba, un individ copil de 2-3 ani, pe care echipa de cercetare (în lipsa datelor să-ți cunoască sex) preferă să menționeze ca pe o fată.

„Fragmentul mandibular de Garba se păstrează la exterior doi dinți de lapte, dar acestea, nefiind definitive, nu sunt foarte reprezentative pentru identificarea la nivel de specie. Dinții permanenți, și prin urmare mai semnificativi, erau în interiorul osului”, relatează Méndez.

Pentru a-i cunoaște caracteristicile, maxilarul a fost analizat la instalația europeană de radiații sincrotron din Grenoble (Franța). „Datele obținute pentru dinții permanenți sunt foarte semnificative: confirmă atribuirea lui Garba taxonului de Homo erectus și îl fac exemplar cel mai vechi record paleoantropologic din lume” spune expertul.

Expansiunea din Africa

„Apariția pe scena evolutivă a Homo erectus a presupus a accelerare substanțială în procesul de difuzare a populațiilor umane în interiorul și în afara Africii și, prin urmare, este prima specie umană care a părăsit continentul african, cu puțin peste 1,8 milioane de ani în urmă”, susține el.

Data și zona Africii în care s-a dezvoltat inițial acest taxon, adaugă el, a fost în discuție, deoarece s-a estimat că aspectul său inițial ar fi în urmă cu aproximativ 1,9-1,8 milioane de ani, dar nu a fost stabilit definitiv.

Cele mai dezvoltate condiții fizice ale Homo erectus (comparativ cu cele ale altor exemplare timpurii ale genului HomoCa Homo habilis) le-ar fi permis, așa cum este descris de cercetător, să implementeze soluții tehnice noi și mai sofisticate, printre care invenția tehnologie acheuleană si capacitatea de a folosi focul.

Tehnologia acheuleană, comentează Méndez, „este numele pe care îl atribuim uneltelor de piatră pe care Homo erectus africani și asta s-ar extinde în aproape întreaga lume.” Aceasta se caracterizează prin „fabricarea fulgilor maridin care au fost cioplite instrumente mai complexeca bifețele (în formă de migdale).”

Apariția acestei tehnologii acheuleane a fost stabilită cu aproximativ 1,8-1,7 milioane de ani în urmă în unele situri din partea de jos a chei și, pe baza acestor date, această nouă tehnologie s-ar extinde progresiv pe tot restul continentului african, pentru a da mai târziu saltul în Eurasia.

„Noile date obținute la site-ul Garba IV arată că primul Homo erectus ei folosesc a cea mai de bază tehnologie (miezuri și fulgi), pe care îi numim „olduvayense”. Acum, „imediat, în jur de 1,95 milioane de ani, au început să fabrice noua tehnologie acheuleană”, indică cercetătorul. Aceasta presupune “un avans de aproape 300.000 de ani în apariția acestei tehnologii la scară globală și într-o zonă geografică neașteptată”, subliniază el.

Datele furnizate de site-ul Garba IV și culese în acest articol, în cuvintele echipei de cercetare, „ne fac să regândim câteva idei prestabilite despre aspectul genului. Homo în scara africana”.

Prima și fundamentală, subliniază Méndez, este că apariția taxonului „nu are legătură cu ecosisteme calde și deschis foaiedar își are originea în a mediu temperat și un ecosistem mai diversificatca cel pe care l-am observat în ţinuturile muntoase etiopiene”, de unde „această specie ar radia către restul continentului”.

Geneza lui Homo erectus într-un ecosistem temperat este un fapt relevant pentru a-i înțelege extinderea cu succes din Africa iar „difuzia sa rapidă în aceste noi zone geografice a fost favorizată de similitudinea dintre aceste noi scenarii ecologice și cele existente în zonele muntoase africane”.

În acest sens, „putem concepe această regiune africană ca un laborator„unde a fost creat un nou taxon uman adaptat condițiilor temperate eurasiatice”, concluzionează arheologii.

Ilustrație a lui Garba cu mama sa în mediul de munte din Etiopia, acum 2.000.000 de ani. / Diego Rodriguez Robredo